Caragiale își plasa una din genialele opere în acest spațiu generic, pe care mi-am permis să îl folosesc și eu pentru a exprima o părere a dinamovistului provincial despre tot ce se întâmplă în universul nostru alb-roșu.
Am să încep prin a preciza că pentru mine programul DoarDinamoBucurești este cel mai bun lucru ce se putea întâmpla pentru Dinamo în cea mai grea perioadă a existenței sale și una din singurele șanse spre revenirea la gloria de altă dată, dar este nevoie de o schimbare.
Aventura mea în programul DDB a început în momentul în care Negoiță a anunțat că nu mai susține clubul cu bani, acesta a fost momentul în care am realzat că greul va pica pe noi, toți ce iubim Dinamo și doar uniți îl vom putea duce, am strâns bani și m-am înscris în program și a fost una din cele mai bune decizii pe care le puteam lua.
Am reușit să luăm licența, s-au luat acțiuni și s-au format grupurile regionale, păream o forță ce creștea exponențial, din ce în ce mai uniți și mai activi. Apoi au venit spaniolii și am crezut că misiunea noastră s-a încheiat dar s-a dovedit contrariul. Deși munca era și mai grea oamenii erau uniți, pe grupul regional ne îmbărbătam reciproc, cumpăram bilete și aveam încredere în conducerea programului.
În vara trecută a avut loc cel mai reușit eveniment, Cupa DDB, acest eveniment a rupt bariera online-ului și am reușit să ne cunoaștem mult mai bine, chiar am legat prietenii. Ulterior s-a intrat în insolvență și totul părea că intră pe un făgaș normal, dar ceva s-a întâmplat și comunicarea conducerii cu membrii a început să sufere din ce în ce mai mult, au început să apară întrebări ce nu au primit răspunsuri și încrederea a scăzut constant până a atins un punct critic ce încă nu a fost depașit.
Noi nu vrem să decidem pentru 48 de euro, noi nu vrem să punem sau să dăm afară antrenori și jucători, vrem însă să fim respectați și informați, vrem să știm care este strategia și ce se dorește.
Deși noi încă suntem foarte uniți în interiorul grupului regional nu mai avem aceași încredere în conducerea programului. Avem nevoie că cineva să ne spună o direcție concretă, să știm de cine suntem reprezentați, se se organizeze o dată alegerile alea.
Pornisem cu un plan alături de fostul antrenor, i-a fost acordată încredere iar apoi a fost schimbat fără pic de onoare. Asta nu e demn de Dinamo, am pierdut onoarea. Dinamo nu mai are onoare când un jucător „lucrează” antrenorul, sfidează suporterii și este ținut la echipă. Dinamo nu mai are onoare când nu își respectă adversarii, chiar dacă ei sunt de liga a IV-a, nu poți să stabilești un amical, adversarii să fie mândri că îl pot găzdui pentru că mai apoi să fie mutat și anulat.
Este posibil ca pentru aceste lucruri să existe explicații, dar dacă nu sunt prezentate onest încrederea nu poate fi întoarsă. De asta dorința noastră este: mai multă comunicare!
„Ceea ce am pierdut ne-ar putea salva de ceea ce avem deja” -Igor Bergler
O dată recăpătată onoarea clubului și comunicarea cu suporterii, programul DDB, și implicit Dinamo poate renaște.
Semnat,
Un simplu dinamovist din capitala unui județ de munte!
