Din 2008….pe vecie. În acel an am ,,deschis” ochii în fotbal, iar Dinamo a devenit pentru mine mai mult decât echipa mea preferată, ci o stare de spirit, datorită tatălui meu, care, cu siguranță nu s-a gândit atunci că voi deveni atât de fanatic.
Am 20 de ani, se consideră că am prins câteva campionate câștigate de Dinamo, dar, ironic sau nu, am început să urmăresc fenomenul imediat după ultimul campionat obținut de noi, astfel, nu am în memorie asemenea amintiri, dar nu asta e important.
Primul meci văzut de mine pe stadion a fost o partidă dintre Dinamo și Gaz Metan Mediaș, pe Ștefan cel Mare desigur, disputată în august 2008, câștigată de noi cu 1-0, datorită golului înscris de Florin Bratu, din penalty. Anterior, îmi amintesc că Ionel Dănciulescu ratase o lovitură de pedeapsă, dar pentru mine era o adevărată bucurie să susțin Dinamo și să mă bucur de victoriile echipei noastre.
Încet, încet, am devenit din ce în ce mai fanatic, odată cu trecerea timpului. Ca să povestesc o întâmplare destul de haioasă, în acel sezon 2008-2009, se disputa ultima etapă a turului, iar rivalii noștri jucau împotriva Unirii Urziceni. Pentru ca Dinamo să fie campioană de toamnă, aveam nevoie de un succes al rivalilor.
Având doar 8 ani, eram convins că dacă Steaua va câștiga cu Urziceni, atunci Dinamo va câștiga campionatul :). Vă mărturisesc acum, la aproape 14 ani distanță, că i-am susținut pe rivali, care au și câștigat meciul. Am fugit la tatăl meu, fericit, însă el nu înțelegea de ce mă bucur atât de mult. I-am zis că sunt fericit că suntem campioni, am luat titlul, însă el mi-a explicat cum stă treaba, astfel m-am bucurat degeaba :), iar la final am trăit cu adevărat o mare dezamăgire, după ce Urziceni a câștigat campionatul.
Minunea de la Liberec am trăit-o în clasa a doua, în bucătărie, cu părinții mei. Țin minte că am plâns în hohote de bucurie, nu mi-a venit să cred că am putut obține calificarea în grupele Cupei UEFA, cu siguranță cea mai frumoasă amintire pe care o am ca suporter al lui Dinamo. A urmat câștigarea Cupei României și a Supercupei din 2012, dar nu au avut un impact atât de mare precum minunea de la Liberec.
Fotografia atașată articolului este de la un meci dintre Dinamo și Varazdin, din 2011, meci terminat 2-2, în turul 3 preliminar al Europa League. Am condus cu 2-0, dar, din păcate, am fost egalați. O emoție puternică am retrăit-o în sezonul 2016-2017, atunci când am fost foarte aproape să câștigăm campionatul, după o serie impresionantă în play-off.
Ca orice dinamovist din zilele noastre, am fost și sunt înconjurat, în mare parte de steliști, care m-au îndemnat de atâtea ori să renunț la a mai ține cu Dinamo, însă odată ce am apucat să mă îndrăgostesc de această echipă, voi fi alături până în ultima clipă pentru că aceasta este menirea unui suporter în adevăratul sens al cuvântului.
Ultimul trofeu, palid, a fost Cupa Ligii, din 2017, competiție desființată, iar prezentul….știm cu toții care este. Veți spune că sunt nebun, dar tocmai situația noastră din prezent mă face să fiu și mai fanatic, și mai aproape de echipă. și mai nebun după Dinamo. De ce? Pentru că salvarea echipei ar reprezenta o satisfacție uriașă, comparabilă cu un titlu.
Faptul că din puținul meu, combinat cu puținul altora, am reușit să ținem echipa asta în viață, reprezintă pentru mine o mare victorie. Viitorul? Nu sună bine, dar speranța nu moare și sunt convins că echipa asta va respira întotdeauna dacă va avea alături suporteri ca noi. Amintirile frumoase (acelea puține pe care le-am povestit pe parcursul acestui articol) mă fac să nu renunț si să cred cu nesimțire că Dinamo va exista, va fi în Liga 1 și va fi campioană.
Pentru că, în încheiere, aceasta este dorința mea referitoare la Dinamo, să apuc să o văd campioană, iar bazele sunt puse chiar acum, fără să ne dăm seama, de către noi, suporterii. Rezultatele se vor vedea în timp, am avut răbdare atâta timp, cu siguranță voi mai avea și vă îndemn și pe voi să nu vă pierdeți speranța.
Dacă acum câțiva ani susțineam Dinamo doar din fața televizorului, acum obișnuiesc să merg la meciuri regulat, să susțin echipa prin intermediul programului DDB și să scriu articole pe site-ul dinamo1948.club. Haideți să menținem flacăra speranței aprinsă și să credem în salvarea lui Dinamo pentru că adevăratele povești de dragoste nu au sfârșit.
Hai Dinamo!!
